Exudatul faringian este cunoscut și sub numele de cultură faringiană sau antibiogramă în funcție de caz.
METODA DE RECOLTARE: Cultură
MATERIAL UZUAL: secreție faringiană
OBSERVAȚII: Înainte de recoltarea în sine, pacientul nu trebuie să consume alimente sau lichide (à jeun) și nu trebuie să se spele pe dinți.
Despre analiză - Exudat faringian
Generalități
Faringita se referă la prezența unei inflamații acute, care este urmată de o durere continuă în partea posterioară a faringelui, care se manifestă în special în timpul deglutiției, adică a înghițitului. Adesea, intensitatea durerii poate varia, de la un simplu disconfort la o durere mai intensă, deranjantă. Cauzele faringitei pot fi de origine bacteriană, însă peste 70% dintre afecțiunile care apar sunt de origine virală.
Virusurile implicate în dezvoltarea bolii:
- rhinovirus (în special la pacienții adulţi)
- adenovirusurile
- virusul Herpes simplex I
- virusurile Coxsackie A (mai ales la copii)
- virusurile gripale (la pacienții de toate vârstele)
- paragripale
De cele mai multe ori, afecțiunile virale sunt benigne, prezentând o evoluție autolimitată, motiv pentru care nu necesită tratament antibiotic. Faringitele bacteriene sunt determinate în principal de streptococcul beta hemolitic de grup A, întâlnit mai frecvent la copiii între 5 şi 15 ani.
Manifestări clinice
La copilul mic infecția poate începe cu ca o nazofaringită subacută cu exudat discret și cu o febră moderată. La copii mai mari și la adult manifestările sunt acute:
- febră mare
- cefalee
- disfagie
- greaţă
- vărsături
Majoritatea oamenilor care acuză această afecțiune au faringele puternic congestiv, angină cu variate aspecte ale exudatului. Adesea, aceștia prezintă peteşii pe palatul moale, și frecvent au adenită cervicală.
Complicațiile infecției cu streptococ beta hemolitic de grup A
1. Supurative
- abces periamigdalian
- abces retrofaringian
- limfadenită cervicală
- sinuzită
- otită medie
- mastoidită
2. Nesupurative
- reumatism articular acut
- glomerulonefrita poststreptococică
- artrită reactivă poststreptococică
Streptococii beta hemolitici de grup C și G
Aceștia pot determina faringite acute cu manifestări asemănătoare cu cele provocate de streptococul beta hemolitic de grup A. De multe ori, ei sunt cauza unor faringite cu evoluție gravă, rareori fiind raportate cazuri de glomerulonefrite post streptococice.
Streptococii din grupul anginosus
Aceștia fac parte din flora faringiană normală.
Fusobacterium necrophorum
Cauză cunoscută a faringitelor, acesta este un germene anarob, care necesită condiții speciale de cultivare, nefiind izolat de rutină în cultură.
Arcanobacterium haemolyticum/Neisseria gonnorrhoeae/Corynebacterium diphtheriae
Acesta nu se izolează de rutină în cultura din exudatul faringian. Totodată rolul altor bacterii în etiologia faringitelor rămâne inconsistent demonstrat. Izolarea predominantă și în cantitate mare de Staphylococcus aureus, Klebsiella pneumoniae sau alte Enterobacteriaceae ori Pseudomonas aeruginosa poate reprezenta disbioza orofaringiană a multor persoane spitalizate, în special vârstnici, care sunt aflate sub antibioterapie. Rezultatele sunt comunicate doar la cererea medicului de specialitate. Cultura din exudatul faringian nu are posibilitatea de a face diferența între faringita cu streptococ beta hemolitic de grup A și purtătorii de streptococ beta hemolitic de grup A, care sunt ambii purtători de faringită virală. De multe ori, chiar și în cazul unui prelevat faringian recoltat adecvat se pot obține rezultate fals-negative, în cazul în care pacientul a luat antibiotice înainte de efectuarea recoltării.
Antibiograma
Izolarea acestor germeni patogeni este, în mod normal urmată de efectuarea unei antibiograme. Deși nu s-au semnalat tulpini de streptococ beta hemolitic de grup A cu rezistență la penicilină, rezistența la macrolide este un fenomen observat frecvent.
